„Mina Domnului a venit peste mine, si m-a luat în Duhul Domnului, si m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase... si iată că erau foarte multe... si erau uscate de tot... El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea, si spune-le, „ Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului.. Am proorocit cum mi se poruncise..„Duhule, vino peste morţii aceştia!"... Si a intrat duhul în ei, si au înviat, si au stătut în picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr." (Ezechiel 37)

O bisericã dezorientatã, într-o lume pierdutã! Privind în ansamblu Biserica de azi, ne întrebãm, oare cât va mai rãbda Dumnezeu sfântul pânã va vãrsa aceastã lucrare Laodiceanã din gura Lui. Dacã e un lucru asupra cãruia sunt de acord predicatorii de azi, e acesta, cã trãim într-o epocã Laodiceanã a Bisericii. În timp ce deasupra capetelor noastre amenintã sabia lui Damocles, noi credinciosii ne lãfãim într-o stare de bogãtie, lenevie, lux, nepãsare si amortire.