Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

Isaia 40:31: dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 149 Ziua 150Ziua 151

Iov capitolul 28

1
Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţat.
2
Fierul se scoate din pământ şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3
Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4
Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
5
Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
6
pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
7
Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8
cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea.
9
Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10
Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11
Opreşte curgerea apelor şi scoate la lumină ce este ascuns.
12
Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
13
Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii.
14
Adâncul zice: „Nu este în mine”; şi marea zice: „Nu este la mine.”
15
Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
16
nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17
Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18
Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
19
Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20
De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
21
Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
22
Adâncul şi moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.”
23
Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
24
Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.
25
Când a rânduit greutatea vântului şi când a hotărât măsura apelor,
26
când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27
atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
28
Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”

Iov capitolul 29

1
Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2
„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3
când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4
Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5
când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6
când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9
Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
10
Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.
11
Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13
Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14
Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15
Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16
Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.
17
Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.
18
Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20
Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.”
21
Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22
După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23
Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24
Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25
Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.

Iov capitolul 30

1
Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3
Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4
Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
5
Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
7
Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
8
Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară.
9
Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11
Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12
Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13
Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16
Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17
Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18
De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19
Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20
Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21
Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22
Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23
Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
24
Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26
Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27
Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
28
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.
29
Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30
Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31
Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
© 2018 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.