26
În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27
la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28
Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”
29
Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.
30
Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31
Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32
El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33
Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34
Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35
Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36
Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37
Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38
Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39
Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
40
A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
41
Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42
Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43
Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44
Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45
Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
46
Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
47
şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48
pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49
pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
50
şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51
El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52
A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53
Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54
A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –
55
cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
56
Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
1
În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2
Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3
Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4
Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –
5
să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6
Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7
Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
