Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se înmoaie inima.

Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.

Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Să învie, dar, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.