I remembered
Iov 6:4
Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
Iov 23:15
De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
Iov 23:16
Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
Iov 31:23
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
Ieremia 17:17
De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii!
I complained
Psalmi 88:3-18
3
căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
4
Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.
5
Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
6
M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7
Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
8
Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.
9
Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!
10
Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
11
Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?
12
Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?
13
Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
14
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?
15
Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
16
Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17
Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
18
Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
Psalmi 102:3-28
3
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4
Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5
Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6
Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7
nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8
În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9
Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
10
din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.
11
Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
12
Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13
Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14
Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.
15
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta.
16
Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.
17
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18
Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!
19
Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20
ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21
pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele Lui, în Ierusalim,
22
când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23
El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.
24
Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”
25
Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26
Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.
27
Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28
Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
Iov 7:11
De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
Plangerile lui Ieremia 3:17
Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
Plangerile lui Ieremia 3:39
De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
spirit
Psalmi 55:4
Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii,
Psalmi 55:5
mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii.
Psalmi 61:2
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
Psalmi 142:2
Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
Psalmi 142:3
Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Psalmi 143:4
Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
Psalmi 143:5
Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.