he that created
Isaia 40:12
„Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile, cu cumpăna?
Isaia 40:22
El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
Isaia 40:28
Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
Isaia 44:24
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?
Isaia 45:12
Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.
Isaia 45:18
Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!
Isaia 48:13
Mâna Mea a întemeiat pământul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.
Psalmi 102:25
Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
Psalmi 102:26
Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.
Psalmi 104:2-35
2
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
4
Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
5
Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6
Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
7
dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8
suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
9
Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10
Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
11
Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
14
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
15
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.
16
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
17
În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18
munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19
El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.
20
Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21
puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
22
Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.
23
Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui, până seara.
24
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.
25
Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
26
Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28
Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29
Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
30
Îţi trimiţi Tu suflarea, ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului.
31
În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32
El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
33
Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
35
Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Ieremia 10:12
Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
Ieremia 32:17
„Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!
Amos 9:6
El Şi-a zidit cămara în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului. Domnul este numele Lui!
Zaharia 12:1
Prorocia, cuvântul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el:
Evrei 1:2
la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.
Evrei 1:10-12
10
Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11
Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;
12
le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”
he that spread
Geneza 1:10-12
10
Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11
Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
12
Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:24-12
Geneza 1:25-12
Psalmi 24:1
(Un psalm al lui David.) Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
Psalmi 24:2
Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.
Psalmi 136:6
Pe Cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
he that giveth
Geneza 2:7
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Iov 12:10
El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
Iov 27:3
că atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
Iov 33:4
Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
Iov 34:14
Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
Psalmi 33:6
Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui.
Daniel 5:23
Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!
Faptele Apostolilor 17:25
El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.