prayer
Psalmi 86:1-17
1
(O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sunt nenorocit şi lipsit.
2
Păzeşte-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
3
Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.
4
Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
5
Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.
6
Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
7
Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
8
Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
9
Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.
10
Căci Tu eşti mare şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.
11
Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
12
Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci!
13
Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca locuinţă a morţilor.
14
Dumnezeule, nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa şi nu se gândesc la Tine.
15
Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.
16
Îndreaptă-Ţi privirile spre mine şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău şi scapă pe fiul roabei Tale!
17
Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămână de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mângâi, Doamne!
Psalmi 90:1-17
1
(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2
Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3
Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
4
Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5
Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
6
înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7
Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
8
Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11
Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13
Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
15
Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
17
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
upon Shigionoth
Psalmi 7:1-17
1
(O cântare de jale a lui David. Cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş.) Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
2
ca să nu mă sfâşie ca un leu care înghite, fără să sară cineva în ajutor.
3
Doamne Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4
dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5
atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ, şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire)
6
Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!
7
Să Te înconjoare adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
8
Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
9
Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
10
Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.
11
Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12
Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,
13
îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
14
Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:
15
face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
16
Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe ţeasta capului lui.
17
Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.